miercuri, 2 iunie 2010

Wrong

Ceva e gresit cu mine . Cred ca s-a stricat vreun mecanism d-ala mic si greu de observat pe undeva prin interior . Si ca sa-l repar , inca nu stiu unde sa umblu . Ma gandeam ca e pe undeva pe la vreo sinapsa , s-o fi ars vreun circuit intern al creierului . Probabil am probleme cu hipocampul sau am leziuni mari ale substantei albe sau diferente in metabolismul cerebral . Sau poate toate trei si sufar de anhedonism . Ceea ce ar fi grav , pentru ca nu as simti nimic , deci n-as putea simti nimic pentru nimeni . Chestie total neadevarata . Si m-am gandit ca poate e ceva la nivelul inimii , poate s-au incurcat niste vene intre ele , sau au gresit intrarile in atrii si ventriculi . Poate ca e la fel ca bombe : in loc sa intre firul rosu in lacasul pentru firul rosu , a intrat in cel pentru firul albastru. Sau poate e vorba doar de oxigen . Ca orice ar fi , nu merge fara oxigen . Nu merge nici creierul , nu merge nici inima . Poate e contaminat aerul in care traiesc . Poate il contamineaza cineva prin prezenta sa , sau poate pur si simplu il contaminez eu prin negativism , pe care Dumnezeu cu mila de unde l-am mai scos. Si acum ce fac ? Pot iubi pe oricine ... iar pe el ... pe el il am intr-o categorie speciala , aia in care ii pui pe cei care te iubesc , iar pe care tu nu stii decat sa ii dezamagesti. Si cand ii dezamagesti , parca 1000 de cutite te sfasie pe interior. Si nu inseamna asta iubire ? Poate sunt totusi inca mica si nu imi pot da seama , numai ca doare prea tare cand ma abtin sa-i zic ca-l iubesc , pentru ca am frica sa nu cumva sa nu fie adevarat si sa-l mint, sa-l fac sa creada ca sunt numai a lui , iar asta sa se schimbe si el sa ramana cu iluziile .
Problema e a mea, numai a mea. Trebuie sa umblu la circuite .

miercuri, 7 aprilie 2010

In between


Drumul dinspre Bucuresti spre Giurgiu in ziua de Paste e chiar linistit si plictisitor. Autocarul gol rasuna doar de glasul maica-mii care barfeste tinutele doamnelor care fusesera prezente in ziua care tocmai se incheiase. Stateam cu capul rezemat de geam si priveam spre cerul apusului. Pe sevaletul intins,albastru, se intindeau niste pete violet , portocalii si galbene , parca erau un galbenus de ou intins pe un servetel. Totusi , imaginea ma mai ducea cu gandul la ceva...parea a fi o rememorare ,o imagine actuala a exploziei care a dat nastere vietii...sau o previziune a celei ce avea sa curme existenta. Ceea ce mi se parea si mai curios era ca era o imagine prezenta . Era ceva actual , ceva aproape palpabil (daca iti imaginezi ca apusul e palpabil) , ceva ce era imaginea inceputului si sfarsitului , parca era un izvor . Din asta probabil rezulta ca izvorul tuturor este prezentul , ca din prezent aflam trecutul si prin prezent vedem viitorul . Atunci de ce incercam cu atata disperare sa vedem viitorul prin prisma trecutului si prezentul prin prisma viitorului ? Nu e mult mai simplu sa vezi trecutul ca o unitate de sine statatoare si viitorul prin prisma prezentului ? Timpul e doar o imagine ce se indoaie ca mijlocul unei reviste , suprapunandu-se extremitatile , iar centrul devenind punctul principal de atractie . Totusi , acest apus din care zburau nori in forme de aripi frante de pasari se vedea oarecum deformat prin gratiile unui pod ce trimiteau cu gandul la o colivie a distrugerii , care iti impiedica fuga din calea pericolului , sau erau atingerea de otel a scaparii . Si ce m-am gandit ? E oare aceasta ratiunea umana , atat de precisa si rece , si totusi mai mult o utopie ? Pentru ca , nu exista ratiune. Ratiunea e presupusa a fi o posibilitate a omului de a se salva din calea naturii prin folosirea sentimentelor , cand defapt este un sentiment opus celui ce este simtit .

Ergo omul e facut sa stea intre ciocan si nicovala. Intre trecut si viitor . Intre ratiune si sentimente . cand raspunsul sta in el.

luni, 15 martie 2010

Bipolar


O concluzie pe care am tras-o dupa indelungi observatii : cele mai frumoase descrieri ale sufletului provin din cele mai adanci depresii , cele mai obscure fundaturi ale mintii si cele mai tenebroase intunecimi ale ratiunii. De ce trebuie sa fii tintuit in chinuri groaznice de iubiri neimplinite , de disparitii subite sau dureri crunte ca sa fii capabil sa scrii opere de arta ? Nu se poate sa scrii capodopere din adancul inimii , din izvorul unei fericiri izvorate din cea mai curata dragoste sau cel mai frumos moment ? Si de ce trebuie sa fii tinut ostatic de ratiune in mizerie ca sa fii capabil sa-ti exprimi durearea fie prin muzica , dans , poezie ? E asa de frumoasa fericirea si asa de perfecta pentru proiectat in eternitate . Fericirea e sublima si iti da un sentiment de apratenenta la propria specie , chiar daca specia umana se traduce prin suferinta.
Cand transcrii durere , poti sa descrii fiecare firisor de gheata care iti strabate inima , fiecare crapatura care se face pe suflet , fiecare iluzie care se stinge .
Dar fericirea , chiar daca e mai greu de exprimat , e minunata . Fericirea te ridica in rai . Fericirea iti gadila inima si te face sa razi si sa ranjesti cu zambetu ala genial pe care il ai. Fericirea izvoraste din iubire , din adancul inimii si te invaluie ca un sal de matase . Uiti rapid tot ceea ce a fost trist , sau daca nu , transformi totul in fericire .
E probabil in natura fiintei umane sa se chinuie atata sa isi exprime sentimentele , credintele , visele si dorintele. E mult mai bine sa le pastrezi pentru tine , pentru ca , orice ar fi , intensitatea le va face sa dainuie peste ani si ani , indiferent de tot si toate.

vineri, 19 februarie 2010

Choices

Alegeri si decizii . Making choices and taking decisions. E asa de greu . E greu sa iei o hotarare pe care sa nu o regreti la urma. Totdeauna o sa regreti , daca nu intreaga decizie , macar o mica parte . Si o sa fii trist . Dar atunci cand nu regreti absolut nimic ? Cand pur si simplu ti se pare ca nu se putea mai bine ? Atunci esti fericit . Esti fericit pentru ca stii ca te-ai facut singur fericit . Si e si mai bine atunci cand , dupa ce ca stii ca ai ales mai mult decat bine , sa dai in si mai bine . Si mai ales cand prima oara ai ales varianta cea grea , iar acum esti rasplatit cu una usoara . Dar fericita.
Prevad o perioada happy . Mai mult decat happy.

Si stiti de ce ? Pentru ca am scurtat luna la o zi : am terminat-o . Scurt. Asteparea era doar o amanare a inevitabilului . E orb si o sa isi dea seama dupa .O sa isi dea seama la un moment dat ce a pierdut . Iar eu mi-am dat seama ce probabil am pierdut (nu o sa fiu absurda sa nu zic ca totusi ar fi fost frumos) si ce o sa castig in continuare .

Cum spuneam : "Chose the harder to get to the better."

marți, 16 februarie 2010

O luna !


De ce mama dracului trebuie sa fie asa complex si asa orb ? Stiu ca nici eu nu sunt simpla . Dar eu o sa fiu intotdeauna tipa aia geniala pe care a ratat-o . Si stii de ce ? Pentru ca sunt capabila sa iubesc . Am capacitatea asta . Si ea nu . Ea doar are mult burete . O sa simta si el asta . Nu buretele . Doar faptul ca eu puteam sa-l iubesc ,iar ca ea stie doar sa raneasca . Iar rrr-ul meu e al dracu de sexy . Si eu la fel .

Baiete , sper sa nu regreti peste o luna ;) .

joi, 11 februarie 2010

Why?

1) Why am I such silly girl ?
Pentru ca sunt o fetita care inca viseaza la printul pe cal alb si ii place sa se uite la filme de dragoste cu happy end.
Pentru ca imi place sa ma imbrac in rochite cu volanase.
Pentru ca I cry myself to sleep cand ma simt singura.
Pentru ca imi plac acadelele in forma de inimioara.
Pentru ca imi plac chestiile pufoase si roz.
2)Why am I such a hottie?
Pentru ca radiez de fericire cand vad o vrabiuta sau un catelus .
Pentru ca rad la glumele oricui , chiar daca e doar ca sa-l fac sa se simta mai bine.
Pentru ca zambesc larg si sincer.
Pentru ca nu ma prefac.
Pentru ca ochii mei spun numai adevarul.
Pentru ca ma simt libera.
Pantru ca sunt eu.
3)Why am I so beautiful ?
Pentru ca in ochii mei citesti toate zambetele care mi-au luminat fata
Pentru ca buzele mele te-ar saruta pana cand ai innebuni
Pentru ca obrajii mei se rosesc de fiecare data cand ii intalnesc privirea
Pentru ca parul meu sta ciudat in cele mai bune momente
Pentru ca miros a nuca de cocos si absint
Pentru ca am un zambet pentru fiecare
Pentru ca simt
Pentru ca iubesc
4)Why am I so stupid ?
Pentru ca stau dupa toata lumea
Pentru ca nu vreau sa supar pe nimeni
Pentru ca fac totul ca sa le fie tuturor bine
Pentru ca stau dupa tine
5)Why do you need me ?
Pentru ca ... tot ce scrie mai sus :)

marți, 9 februarie 2010

Him




We should be making memories . Together .
We should be "us" , not "you" and "me" .
And it hurts not knowing if today you'll love me or you'll love her . It hurts not knowing if you're too shy , or plain indiferent. It hurts not knowing if my future's bright or dark. I don;t know if my future holds a you that's mine or a you that suffers because of her . And I can't stop tears from coming , though I should . But , though it hurts , you're my favourite pain . And even though they say he's not worth my tears , doesn't mean I'll stop crying them . And I wonder how long will it take until he realizes I'm worth it . But I don't love me , so that is why I understand why you don't either .
But I can;t stop thinking of you , so that is why I'm so damn beautiful . And remember , whenever you are looking for me in a croud , just look for the girl with the biggest and happiest smile .
I never wanted to fit in any place...except your heart .
:)

duminică, 7 februarie 2010

O.N.E.

Noh , nu-i graba...
Clujul este un oras foarte tare . Plimbarile pe strazile lui te linistesc , iar cumparaturile in Iulius Mall , nu mai zic .
.
Tocmai m-am intors de la Olimpiada Nationala de Engleza ,care a avut loc la Cluj Napoca . Pot spune astfel ca am atins deja unu din obiectivele mele de 2010 . Dar sa revenim la subiectul "olimpiada" . Nu ma simt deloc mandra de rezultatul de acolo , pot doar sa spun ca mi se pare ca e jalnic (chie e mai mult de atat) , insa nu e chiar ultimu' loc . Totusi , nu as da pentru nimic din lume ceea ce s-a intamplat in Cluj . A fost o atmosfera mai mult decat minunata , iar prieteniile dintre noi s-au accentuat incredibil de mult . Am totusi cateva regrete : in primul rand , ca nu a durat mai mult , in al doilea rand , ca nu am ajuns la premiere , nu pentru ca nu am fi ajuns acolo , ci pentru ca nu am vrut sa mergem si astfel am pierdut speech-ul domnului revoltat , iar in al treilea rand , nu ca nu am luat premiu sau ceva de genu' , ci faptu' ca stiam ca daca as fi invatat , as fi avut sanse imense , si totusi eu nici macar n-am citit ceva pentru olimpiada asta .
.
In concluzie , sufar de P.O.D. = Post Olympics Depression :)

vineri, 29 ianuarie 2010

joi, 28 ianuarie 2010

Totul


Totul e un cuvant . Totul e un absolut care totusi nu cuprinde tot .Totul poate sa ridice pe culmile placerii sau sa doboare in abisurile suferintei . Totul trebuie asezat in ordinea fireasca . Dar totusi , de ce acel tot nu e un intreg ? De ce poate fi bine orice bine in afara acelui tot , iar totul sa fie nefericit , si prin urmare sa te simti ca cea mai jalnica fiinta de pe pamant ?
Totul trebuie sa fie acel ceva care te implineste . Totul poate fi el sau totul poti fi tu . Totul poate fi iubirea , sau totul poate fi disperarea .
Tot ce inteleg eu e ca in afara acelui tot , acelui intreg care te face sa simti ca existi , nu conteaza prezentul , ci viitorul , cand poate exteriorul totului ajunge in interior .
Eu simt acel tot , prea adanc in interiorul meu. Si simt ca smulge bucata cu bucata din mine , si totusi nu ma doare ci ma implineste din ce in ce mai mult . Fiecare dezamagire , fiecare regret si fiecare cumpana se intorc si ma imbogatesc spiritual , culminand cu fericirea propriu zisa , care parca sterge tot ce a fost rau cu un burete .
Se numeste oare acest intreg "iubire" ? "Dragoste" ? Sau poate doar e o senzatie de fericire pe care multi care nu au mai trait-o o simt ? Si totusi , ce e acea senzatie de bine ?
E senzatia de bine un intreg care totusi nu exista in momentele de tristete ? E fericirea acea implinire pe care toti o cautam si putini o gasim ? E doar un cliseu ?
Si totusi , daca e asa usor de gasit , de ce e asa usor asociata cu nebunia ? Daca esti fericit esti nebun ? Sau doar daca iubesti esti nebun ? Eu cred ca daca nu iubesti esti de fapt si de drept nebun. Nebunia se masoara in absenta iubirii , nu in prezenta ei . NU SUNT NEBUNA!

duminică, 24 ianuarie 2010

Wow!

Efectul "wow" !
Nu am sa prezint azi efectul "wow" , nu de alta , dar pur si simplu inca mi se pare ca e doar o iluzie .

Bine . Imi pare bine ca nu am prezentat pe larg efectu' "wow" . Efectu' "wow" nu exista . Efectu' "wow" e un miraj . E chiar stupida chestia asta . Cu tot cu alcool . Pur si simplu lipsa de curaj sau lipsa de experience ...sau o lipsa ..oricum nu stiu de care lipsa... m-a determinat sa renunt la efectu' "wow". Ieri l-as fi putut descrie in cel mai mic detaliu , iar azi stiu cu siguranta ca e un miraj , e "fata morgana".
Asa ....
Coerenta mea are de suferit in urma unor mici accidente . De indata ce trec efectele , am sa insir totul cu cea mai mare claritate.

D. va pupa.

P.S. : In alta ordine de idei :

miercuri, 20 ianuarie 2010

Necunoscutul



Cum e sa iubesti necunoscutul ? Cum e sa iubesti ceva ce nici nu stii de ce iubesti ? Nu iubesti atunci cu tot sufletul , cu toata inima ? Nu iubesti atunci mult mai intens pentru ca nu mai e implicata ratiunea ? Si cum e cu necunoscutul ? Crezi ca risti sa se diminueze iubirea in momentul in care necunoscutul devine cunoscut ?
Eu ,una , cred ca posibilitatea de a iubi ceva ce iti e in afara cunostintei este defapt dovada suprema ca poti iubi infinit acel ceva o data ce ajungi sa il cunosti .
Cat despre intangibilul acela fermecator care devine tangibil , si prin urmare plictisitor , agasant ... In natura umana , aceasta e caracterizata printr-o fuga , o vanatoare , care are decat rezultate negative atat pentru vanator , cat si pentru vanat. Ca sa poti sa te recunosti pe tine insuti , sa iti demonstrezi , ca esti capabil de iubire , demonstreaza-ti in primul rand ca poti iubi ceva ce si-a pierdut misterul , ceva ce a devenit la indemana .
Si in al treilea rand , iubeste ceea ce crezi ca nu puteai iubi niciodata : iubeste gelozia celui ce a vazut ca s-a mai indragostit cineva de tine . Iubeste nervii celui ce te-ar lua in brate de zeci de ori maimult ca sa te protejeze . Iubeste furia ascunsa a celui care isi ascunde sentimentele doar pentru a nu te rani .
In definitiv , iubeste totul . In iubire nu e bine si rau , nu e frumos si urat , nu e el si ea. In iubire e bine , e frumos , si el si ea devin un intreg .

sâmbătă, 16 ianuarie 2010

Five o'clock

Ceasul batu ora cinci . In coltul dinspre fereastra odaii luxoase , pe o sofa imperiala statea tolanita o micuta domnisoara brunetica , parul ei lung si usor ondulat atarnandu-i pe umerii tineri si bronzati. Purta o rochie lunga din matase alba care contrasta cu pielea . Oasele gatului , deja proeminente , ieseau in evidenta si mai mult multumita siragurilor de perle incolacite pe legatura firava dintre corp si cap. Statea cu ochii pironiti pe geamul murdar al ferestrei ; privirea ii era pierduta in departari necunoscute , totusi clar interioare . Mana ii aluneca in sus si in jos pe pielea fina , agatandu-se din cand in cand de siragurile de perle albe.
De sub dantela jupei aparu in piciorus firav incaltat in pantofi de culoarea untului . Ametita cum era , reusi sa-si ingane pasii pana in fata oglinzii masive cu rama de artar . In sticla argintata a oglinzii , micuta domnisoara parea o ea , o femeie in toata regula : sanii i se conturau rotunzi in lejeritatea rochiei , iar pulpele ii apareau mature prin faldurile de matase. Ochii totusi erau apropae la fel : pierduti in contemplarea propriei divinitati de care insa nu era constienta . Vedea in mica cicatrice de pe umarul stang intreaga ei viata de pana acum. Vedea in ochii ei tristi prima ei iubire , primul ei sarut , prima ei atingere , primul ei iubit....prima dezamagire , prima respingere. Isi amintea acea seara . Incepuse devreme balul , prea devreme . Oricum , lumea deja se plictisise , iar iubitul ei incepuse sa se dea in spectacol , dupa prea mult vin. Dansa pe balconul inghetat dupa ninsoarea diminetii , iar dupa un pas neatent , intr-o clipa prea lunga , aluneca peste balustrada . Momentul ramasese intiparit in memoria micutei domnisoare si se repeta la nesfarsit , ca o caseta stricata atunci cand vedea mica cicatrice . O capatase cand fugise dupa el si cazuse pe scari . De atunci , totul se schimbase ; numai ochii ei ramasesera tristi . Intoarse capul spre cufarul cu poze din celalalt colt al camerei si pasi usurel , parca plutind , pana acolo . Dupa ce se aseza , rasuci o cheie aurie in broasca ruginita si deschise lada . Inauntru zaceau maldare de poze : alb si negru , sepia , cateva chiar colorate . Il vedea acolo pe el . Inchise cufarul pe cat de repede il deschisese . La usa suna noul ei iubit . Nu trecusera decat 5 minute de cand isi amintise de EL.

joi, 14 ianuarie 2010

Encyclopeadia



De ani de zile , cel putin o data pe luna , mama se aseaza la birou inarmata cu pix , foi si calculator , apoi incepe sa faca recensamantul ultimelor achizitii si investitii. Asa am sa fac eu acum . Ma asez si gandesc problema .
Problema e acum alta: de ce persoanele in care aveai atata incredere iti fac asa ceva ? De ce durata nu mai are valoare , iar momentul pune stapanire ? Sa fie oare o injosire proprie a propriului eu , a eului din trecut ? E poate o deteriorizare , o devalorizare pe scara sentimentelor a afectelor proprii , a propriei persoane ? Intr-adevar , privesc in trecut si vad o fata umila , pierduta in spatiu , care face numai alegeri gresite . Adevarat , alegerile acelea gresite au dus la fericirea de acum , insa nu pot sa fiu de acord cu multe . Dar , revenind la subiectul discutiei , de ce persoane in care iti pui increderea de atata timp o tradeaza ? Nu , nu e vorba de scurgeri de informatii , ci de pur si simplul fapt ca ma tradeaza pe mine cand imi strica buna dispozitie cu niste chestii care chiar nu au sens.
Ma uit in trecut si vad ca totusi puteam schimba unele lucruri , dar pentru ca ele m-au adus unde sunt azi , le-as lasa la fel . Oricum , linia e trasa , iar ce a ramas in afara ei , are sa ramana acolo definitiv.
Acestea fiind spuse la capitolul incredere , atat incredere in propria fiinta cat si incredere in aproape , trecem la un alt sentiment : iubirea .
Iubirea e probabil cea mai frumoasa senzatie . Gresesc. Iubirea e un amalgam de senzatii , atat de natura fizica , cat si psihica. De la tremuratul mainii la cel al vocii , de la roseala din obraji la palpitatii sinonime cu incredibilul. De la fluturasii in stomac la visarea lui in permanenta. Si cand ma uit la cele ce au trecut , imi dau seama ca ceea ce am simtit pana acum isi pierde din intensitate cu momentul actual .
As putea continua aceasta mica prezentare , dar prefer sa scriu si alta data , cand o sa am subiecte proaspete . Pana atunci ,

Love is in the air ,
In every sight , in every sound .

luni, 11 ianuarie 2010

Ti-am iubit necunoscutul...


E frumos. Imi promisesem sa nu mai simt asa ceva . Dar totusi. E frumos. Chiar sublim .
Simt iar vesnicii fluturasi. Simt cum imi tremura vocea pe langa el . Si ma rosesc de fiecare data cand imi zambeste . Cand imi zambeste cu zambetul ala care ar putea aprinde luminile unui oras intreg . Si fiecare secunda care trece , o petrec cu gandul la el . Si e totusi asa de departe ... sunt asa de departe de sufletul sau ... vreau sa gasesc cheia. Dar pentru prima oara , am sa lupt pana la capat.

Love is blooming and so am I .

luni, 4 ianuarie 2010

Nu da vrabia din mana pe cioara de pe gard.


Sau da ? Chestia asta ma chinuie pe mine . De ce dureaza atata pana cand apare ceva de care sa ma bucur , si atunci bucuria e asa de scurta ?
Deci , de ce nu as da vrabia din mana pe cioara de pe gard , desi cioara aia e incredibil de atragatoare , chiar daca defapt e o cioara , care se presupune ca e hidoasa si aduce ghinion ? Si ,culmea , chiar nu stiu sigur daca nu cumva vrabia e defapt o cioara si as putea sa dau stfel cioara pe vrabia de pe gard , ceea ce ar fi in favoarea mea . Insa , macar ce am in mana nu-i minciuna .

Any advice ?

D.

sâmbătă, 2 ianuarie 2010

Tequila Sunrise


Noaptea trecuta fusese incredibila. Shoturile de tequila nu conteneau , iar ea se simtea ca in rai. Stia ca fericirea asta e trecatoare si mecanica , insa nu se putea opri . Tristetea ii alimenta viciul. Chiar daca insasi tristetea era un viciu . Viciul ei absolut. Rochia neagra lucea in lumina reflectoarelor , iar fata ei usor bronzata era luminata de un suras aproape sincer . Era prima oara dupa mult timp cand zambea asa de usor fara sa se forteze. Pe tocuri parca plutea .Nu mai simtea nici macar durerea fizica. Era fericita.
Pacat ca dimineata nu mai pastra nici un sfert din fericirea noptii trecute. Rochia cea frumoasa zacea aruncata pe hol , pe un fotoliu vechi , tocurile ce o ridicasera pe culmile fericirii zaceau langa pat . Dresurile , acum rupte , zaceau pe sub plapuma pe sub care zacea si ea. Ea zacea , asemeni dresurilor , franta . Franta de durere . Probabil in prim stadiu era durere fizica. Deschise ochii , usor , fara graba . Mai vroia sa mai pastreze linistea inca niste clipe. In zadar . Deschise ochii , uitandu-se printre gene spre partenerul ei de o noapte. Degeaba . Nu mai era. Ramasese decat mirosul lui . Si era un miros dulce ,suav , care ii amintea de cat de mult isi dorise sa se lase prada pierzaniei .Si pierzania fusese de data asta chiar satisfacatoare . Numai ca , dorea , ca in locul parfumului dulce al frumosului necunoscut ce o posedase in noaptea trecuta , sa fi fost parfumul tare , masculin , al lui . Dorise ca macar asta sa simta , sa il simta o ultima data mai aproape . Dar nu fusese asa . Iar acum o durea si capul . Nu numai sufletul

vineri, 1 ianuarie 2010

Rezolutii

Sau mai bine sa le zic sperante. Sperante pentru 2010. In fiecare an imi propun cam aceleasi lucruri , si , desi nu duc lipsa de ambitie , chestioarele astea chiar nu imi ies . Nici macar dupa atata timp.
***Sa slabesc .
Nu sant singura care isi propune asta , si nici singura care da gres . Numai ca anul acesta motivele s-au schimbat .Nu mai e dorinta aceea de a ma schimba fizic pentru a placea exteriorului. Acum conteaza doar sa ma plac pe mine insumi . Asa ca , de data asta , sansele de reusita sant infinit mai mari. Deci , asteptati-va la o D. "buna".
***Find true love.
Asta parca e iesita din filme. Si chiar daca e primul an in care imi dau seama ca nu am chiar prea mare nevoie de asa ceva , cel putin nu acum , ar fi placut .
***O olimpiada nationala
Da , stiu , ma chinui sa ajung la una de vreo 3 ani , da' nu asta conteaza. Conteaza ca eu pur si simplu acum vrea si acum am sanse reale. Plus ca mai am destul timp. Abia sant boboaca .:)


Acum , retrospectii .
Anul asta a fost chiar bun . Din unele puncte de vedere. Din altele mai putin. In primul rand , pe plan scolar , a fost genial , chiar daca in planul asta am si facut o alegere mai mult gresita decat corecta , nu o regret , mai ales ca o pot indrepta. Asa , continuand . Pe plan sentimental a fost undeva pe 0 , desi orice oportunitati as fi avut , le-am ratat pe toate din pura ignoranta. Deci ar trebui sa fiu multumita. Continuand . Am cunoscut un numar incredibil de noi persoane de la care am avut foarte , foarte multe de invatat . Si in special mi-am cunoscut cel mai bun prieten. Dude , iti multumesc . Vorbesc serios. Si cam la asta se rezuma incredibilul meu an. A fost un an plin , oricum , si sper ca si 2010 sa fie macar la fel . Desi aspectele negative as vrea sa le sterg ,cel mai bine cu un burete.


D. va pupa si va zice "La multi ani !"