Inocenta

De pat atarna o mana . Pe unul din degete sa spanzurat un inel cu safire . Ei ii plac safirele pentru ca sunt albastre . Da , ii place albastru pentru ca e o culoare pura , e o culoare in care se oglindeste intregul univers si intreaga-i constiinta. Se uita pierduta in tavan si vede stelute de la ameteala . Cu o mana isi mangaia oasele proeminente ale gatului prin pielea maslinie. Cu degetele micute isi simtea inima batand cu putere atunci cand gandul ei ajungea la el . Si in acelasi timp simtea pandantivul cu zana pe care il primise de ziua ei si pe care il iubea atat. Dadu sa se ridice din pat , insa ii era prea greu . Dupa o prima incercare nereusita , izbuti sa se ridice in doua picioare . Statea dreapta , pastrand o postura demna si zambind , desi nu simtea asta . Se uita in oglinda ovala asezata strategic in coltul cel mai indepartat al camerei . Purta o rochie alba,lunga , oarecum stravezie prin care se conturau coapsele groase si sanii rotunzi si usor lasati. Privirea ei , desi trista , amintea de muzele marilor poeti , adanca , profunda , indragostita. Aducandu-si aminte de ceva ce probabil ii placuse mult de tot la un moment dat , zambi cu toata fata . Ce frumos zambea! Asa ii spunea si el... Pe fundalul portretului ei se vedeau poze cu toti prietenii ei si teancurile ei de carti prin care nu se mai uitase de mult . Simtise ca traieste si fara carti . Si nici aparatul foto nu-l mai deschisese. Ramasese prafuit pe dulapiorul maro . Ea nu mai era aceeasi ca atunci cand il cumparase ,sau ca atunci cand cumparase chiar si rochia pe care o avea pe ea . Acum era frumoasa.