Poc ! Una in cealalta . Se izbesc ca valurile de tarmul rece , iarna . Se izbesc si sparg tot in jur . Ramane pustiu si fara inteles . Se preconizeaza varsare de cuvinte inutile . Se preconizeaza un lacas gol si rece intr-un loc cavernos numit cuore . Se prevede un val de ratiune prin corazon . Ceea ce nu e bine .
Am hotarat sa las ratiunea la comanda . My heart nu mai suporta alte rejectii . Suferinta nu e o alternativa . Si chiar daca pana acum ratiunea era cel mai mare dusman al meu , acum ramane cea mai buna prietena .
Nu o sa mai iubesc . Nu o sa imi mai supun inima atator chinuri . Cine o sa ma iubeasca , o sa primeasca acelasi lucru in schimb .
Si inima mea ramane un lacas gol si pustiu , in care sentimentele se lovesc unele de altele precum valurile de stancile reci , iarna .
1 comentarii:
doamne, cum necum, mereu ajugem sa o patim...
Trimiteți un comentariu