Bipolar

O concluzie pe care am tras-o dupa indelungi observatii : cele mai frumoase descrieri ale sufletului provin din cele mai adanci depresii , cele mai obscure fundaturi ale mintii si cele mai tenebroase intunecimi ale ratiunii. De ce trebuie sa fii tintuit in chinuri groaznice de iubiri neimplinite , de disparitii subite sau dureri crunte ca sa fii capabil sa scrii opere de arta ? Nu se poate sa scrii capodopere din adancul inimii , din izvorul unei fericiri izvorate din cea mai curata dragoste sau cel mai frumos moment ? Si de ce trebuie sa fii tinut ostatic de ratiune in mizerie ca sa fii capabil sa-ti exprimi durearea fie prin muzica , dans , poezie ? E asa de frumoasa fericirea si asa de perfecta pentru proiectat in eternitate . Fericirea e sublima si iti da un sentiment de apratenenta la propria specie , chiar daca specia umana se traduce prin suferinta.
Cand transcrii durere , poti sa descrii fiecare firisor de gheata care iti strabate inima , fiecare crapatura care se face pe suflet , fiecare iluzie care se stinge .
Dar fericirea , chiar daca e mai greu de exprimat , e minunata . Fericirea te ridica in rai . Fericirea iti gadila inima si te face sa razi si sa ranjesti cu zambetu ala genial pe care il ai. Fericirea izvoraste din iubire , din adancul inimii si te invaluie ca un sal de matase . Uiti rapid tot ceea ce a fost trist , sau daca nu , transformi totul in fericire .
E probabil in natura fiintei umane sa se chinuie atata sa isi exprime sentimentele , credintele , visele si dorintele. E mult mai bine sa le pastrezi pentru tine , pentru ca , orice ar fi , intensitatea le va face sa dainuie peste ani si ani , indiferent de tot si toate.