Obstacole

Afara , vantul bate . Noiembrie se simte pana adanc in maduva oaselor . E frig . Iar frigul e incomod .
Noi stam in casa . In semineu trosnesc lemnele care ard . Te vad . Te vad prea clar . As vrea sa nu te vad . As vrea sa te simt . Sa-ti simt mangaierile si atingerile , sa te aud cum imi soptesti vorbe dulci la ureche , cum imi rasucesti o suvita aiurita pe degetul tau . Te uiti la mine . Fix . Clar . Acum iti simt macar privirea . E calda , e iubitoare .
"Ai sa pleci , nu ? Ai sa pleci si n-ai sa te mai intorci .. Ai sa ma lasi singura ..."
"Si daca ai sa pleci tu mai repede ?" intreba atingandu-mi cotul stang .
"N-am sa plec. De ce sa plec ? De ce sa spulber ceea ce am mai scump pe lume ? De ce sa plec de langa tine ? "
"Candva ai sa pleci... Avem sa plecam amandoi . O sa ne lasam in urma dragos..."
"N-avem sa lasam in urma dragostea ! Nu ! N-avem cum ! E tot ce avem !" izbucnii luandu-l in brate ."E tot ce am...."
"Hai fii linistita ca n-are sa se intample asa . O sa gasesti pe cineva de zeci de ori mai bun ca mine . Care are sa te iubeasca pana la infinit...si inapoi..."
"Cum te iubesc eu pe tine ? "
"Cum n-ar trebui sa ma iubesti tu pe mine ."
"Nu stii cat sufar cand aud tot ce zici . Cand aud toate prostiile pe care mintea ta le debiteaza . Lasa ratiunea . E doar un obstacol . Ratiunea te face indiferent ."
"Nu sunt indiferent . Sunt doar rational. "
"Si eu sunt doar o proasta care te iubeste . Imi permit sa cred . Sa cred in tine . In dragostea noastra ."
"N-ai sa mai crezi . "
"Ba am sa cred pana la sfarsit ."
"Sfarsitul e aproape."
"Te iubesc."