joi, 14 ianuarie 2010

Encyclopeadia



De ani de zile , cel putin o data pe luna , mama se aseaza la birou inarmata cu pix , foi si calculator , apoi incepe sa faca recensamantul ultimelor achizitii si investitii. Asa am sa fac eu acum . Ma asez si gandesc problema .
Problema e acum alta: de ce persoanele in care aveai atata incredere iti fac asa ceva ? De ce durata nu mai are valoare , iar momentul pune stapanire ? Sa fie oare o injosire proprie a propriului eu , a eului din trecut ? E poate o deteriorizare , o devalorizare pe scara sentimentelor a afectelor proprii , a propriei persoane ? Intr-adevar , privesc in trecut si vad o fata umila , pierduta in spatiu , care face numai alegeri gresite . Adevarat , alegerile acelea gresite au dus la fericirea de acum , insa nu pot sa fiu de acord cu multe . Dar , revenind la subiectul discutiei , de ce persoane in care iti pui increderea de atata timp o tradeaza ? Nu , nu e vorba de scurgeri de informatii , ci de pur si simplul fapt ca ma tradeaza pe mine cand imi strica buna dispozitie cu niste chestii care chiar nu au sens.
Ma uit in trecut si vad ca totusi puteam schimba unele lucruri , dar pentru ca ele m-au adus unde sunt azi , le-as lasa la fel . Oricum , linia e trasa , iar ce a ramas in afara ei , are sa ramana acolo definitiv.
Acestea fiind spuse la capitolul incredere , atat incredere in propria fiinta cat si incredere in aproape , trecem la un alt sentiment : iubirea .
Iubirea e probabil cea mai frumoasa senzatie . Gresesc. Iubirea e un amalgam de senzatii , atat de natura fizica , cat si psihica. De la tremuratul mainii la cel al vocii , de la roseala din obraji la palpitatii sinonime cu incredibilul. De la fluturasii in stomac la visarea lui in permanenta. Si cand ma uit la cele ce au trecut , imi dau seama ca ceea ce am simtit pana acum isi pierde din intensitate cu momentul actual .
As putea continua aceasta mica prezentare , dar prefer sa scriu si alta data , cand o sa am subiecte proaspete . Pana atunci ,

Love is in the air ,
In every sight , in every sound .

4 comentarii:

Monica E. spunea...

Cu cat inaintezi in "iubiri" cu atat sentimentul e mai profund, pana cand atingi apogeul. Apoi depinde de tine sa-l pastrezi asa.

Musaca spunea...

de ce? pentru ca trebuie sa existe cineva care sa te miste putin din locul fericirii

D. spunea...

pt Prostii adevarate : nu trebuie sa fie cineva care sa te miste din lcul fericirii . Poti si singur . Poti prea bine . Mai ales daca vrei sa ai grija sa nu iti pierzi momentul de fericire, atunci se intampla totul .

escape to the stars. spunea...

eu continui cu aceeasi problema... iubesc intangibilul... care cand devine tangibil, devine si neinteresant pentru mine...