sâmbătă, 16 ianuarie 2010

Five o'clock

Ceasul batu ora cinci . In coltul dinspre fereastra odaii luxoase , pe o sofa imperiala statea tolanita o micuta domnisoara brunetica , parul ei lung si usor ondulat atarnandu-i pe umerii tineri si bronzati. Purta o rochie lunga din matase alba care contrasta cu pielea . Oasele gatului , deja proeminente , ieseau in evidenta si mai mult multumita siragurilor de perle incolacite pe legatura firava dintre corp si cap. Statea cu ochii pironiti pe geamul murdar al ferestrei ; privirea ii era pierduta in departari necunoscute , totusi clar interioare . Mana ii aluneca in sus si in jos pe pielea fina , agatandu-se din cand in cand de siragurile de perle albe.
De sub dantela jupei aparu in piciorus firav incaltat in pantofi de culoarea untului . Ametita cum era , reusi sa-si ingane pasii pana in fata oglinzii masive cu rama de artar . In sticla argintata a oglinzii , micuta domnisoara parea o ea , o femeie in toata regula : sanii i se conturau rotunzi in lejeritatea rochiei , iar pulpele ii apareau mature prin faldurile de matase. Ochii totusi erau apropae la fel : pierduti in contemplarea propriei divinitati de care insa nu era constienta . Vedea in mica cicatrice de pe umarul stang intreaga ei viata de pana acum. Vedea in ochii ei tristi prima ei iubire , primul ei sarut , prima ei atingere , primul ei iubit....prima dezamagire , prima respingere. Isi amintea acea seara . Incepuse devreme balul , prea devreme . Oricum , lumea deja se plictisise , iar iubitul ei incepuse sa se dea in spectacol , dupa prea mult vin. Dansa pe balconul inghetat dupa ninsoarea diminetii , iar dupa un pas neatent , intr-o clipa prea lunga , aluneca peste balustrada . Momentul ramasese intiparit in memoria micutei domnisoare si se repeta la nesfarsit , ca o caseta stricata atunci cand vedea mica cicatrice . O capatase cand fugise dupa el si cazuse pe scari . De atunci , totul se schimbase ; numai ochii ei ramasesera tristi . Intoarse capul spre cufarul cu poze din celalalt colt al camerei si pasi usurel , parca plutind , pana acolo . Dupa ce se aseza , rasuci o cheie aurie in broasca ruginita si deschise lada . Inauntru zaceau maldare de poze : alb si negru , sepia , cateva chiar colorate . Il vedea acolo pe el . Inchise cufarul pe cat de repede il deschisese . La usa suna noul ei iubit . Nu trecusera decat 5 minute de cand isi amintise de EL.

2 comentarii:

Monica E. spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Monica E. spunea...

five o'clok deci.