Necunoscutul

Cum e sa iubesti necunoscutul ? Cum e sa iubesti ceva ce nici nu stii de ce iubesti ? Nu iubesti atunci cu tot sufletul , cu toata inima ? Nu iubesti atunci mult mai intens pentru ca nu mai e implicata ratiunea ? Si cum e cu necunoscutul ? Crezi ca risti sa se diminueze iubirea in momentul in care necunoscutul devine cunoscut ?
Eu ,una , cred ca posibilitatea de a iubi ceva ce iti e in afara cunostintei este defapt dovada suprema ca poti iubi infinit acel ceva o data ce ajungi sa il cunosti .
Cat despre intangibilul acela fermecator care devine tangibil , si prin urmare plictisitor , agasant ... In natura umana , aceasta e caracterizata printr-o fuga , o vanatoare , care are decat rezultate negative atat pentru vanator , cat si pentru vanat. Ca sa poti sa te recunosti pe tine insuti , sa iti demonstrezi , ca esti capabil de iubire , demonstreaza-ti in primul rand ca poti iubi ceva ce si-a pierdut misterul , ceva ce a devenit la indemana .
Si in al treilea rand , iubeste ceea ce crezi ca nu puteai iubi niciodata : iubeste gelozia celui ce a vazut ca s-a mai indragostit cineva de tine . Iubeste nervii celui ce te-ar lua in brate de zeci de ori maimult ca sa te protejeze . Iubeste furia ascunsa a celui care isi ascunde sentimentele doar pentru a nu te rani .
In definitiv , iubeste totul . In iubire nu e bine si rau , nu e frumos si urat , nu e el si ea. In iubire e bine , e frumos , si el si ea devin un intreg .