Noaptea trecuta fusese incredibila. Shoturile de tequila nu conteneau , iar ea se simtea ca in rai. Stia ca fericirea asta e trecatoare si mecanica , insa nu se putea opri . Tristetea ii alimenta viciul. Chiar daca insasi tristetea era un viciu . Viciul ei absolut. Rochia neagra lucea in lumina reflectoarelor , iar fata ei usor bronzata era luminata de un suras aproape sincer . Era prima oara dupa mult timp cand zambea asa de usor fara sa se forteze. Pe tocuri parca plutea .Nu mai simtea nici macar durerea fizica. Era fericita.
Pacat ca dimineata nu mai pastra nici un sfert din fericirea noptii trecute. Rochia cea frumoasa zacea aruncata pe hol , pe un fotoliu vechi , tocurile ce o ridicasera pe culmile fericirii zaceau langa pat . Dresurile , acum rupte , zaceau pe sub plapuma pe sub care zacea si ea. Ea zacea , asemeni dresurilor , franta . Franta de durere . Probabil in prim stadiu era durere fizica. Deschise ochii , usor , fara graba . Mai vroia sa mai pastreze linistea inca niste clipe. In zadar . Deschise ochii , uitandu-se printre gene spre partenerul ei de o noapte. Degeaba . Nu mai era. Ramasese decat mirosul lui . Si era un miros dulce ,suav , care ii amintea de cat de mult isi dorise sa se lase prada pierzaniei .Si pierzania fusese de data asta chiar satisfacatoare . Numai ca , dorea , ca in locul parfumului dulce al frumosului necunoscut ce o posedase in noaptea trecuta , sa fi fost parfumul tare , masculin , al lui . Dorise ca macar asta sa simta , sa il simta o ultima data mai aproape . Dar nu fusese asa . Iar acum o durea si capul . Nu numai sufletul
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu